Seleniu

Seleniul a fost descoperit de către Berzelius în 1817, și studiat mai departe de către alți cercetători ce-l găsesc în roci, seleniul în timp devine unul din importantele minerale care sunt raspunzătoare de o bună funcționalitate a organismului uman, respectiv animal.In cantitati mari, se produce otravirea cu seleniu ce se manifesta printr-un prurit rebel si prin aparitia de ulcere pe piele. Din punct de vedere chimic, seleniul este foarte apropiat de sulf, căruia îi seamană foarte mult( se afla si in aceeasi grupa din sistemul periodic), astfel încât seleniul va putea împrumuta uneori sistemele enzimatice sau de transport ale sulfului. Originea Numelui: din cuvântul grecesc Selênê (luna). Se folosește în: celule fotoelectrice, camere de filmat, la redresarea curentului electric, copiatoare etc. Se obține din: rafinarea plumbului, cupru, nichel. Seleniul pur își crește conductivitatea de o mie de ori atunci când este mutat de la întuneric la lumina solară puternică, lucru care il face utilizat la construirea luxmetrelor.Sarurile( ex selenit de mercur ) au utilizare in laboratoarele de analize medicale, sarea mentionata se foloseste la dozarea azotului total din sange( respectiv ser).