Informații generale |
Nume, Simbol chimic, Număr atomic |
Astatiniu, At, 85 |
Serie |
halogene |
Grupă, perioadă, bloc |
17, 6, p |
Densitate |
? |
Duritate |
? |
Aspect |
metalic |
Masa atomică |
209,9871 u |
Rază atomică |
(-) pm |
Configurație electronică |
2, 8, 18, 32, 18, 7 |
Electronegativitate |
2,2 (Pauling-Skala) |
Stare de agregare |
? |
Structura de cristalizare |
? |
Punct de topire |
575 K (302 °C) |
Punct de fierbere |
610 K (337 °C) |
Capacitate calorică |
? |
Presiune vapori |
30 kJ/mol |
Conductibilitatra termică |
1,7 W/(m · K) |
Rezistivitatea electrică |
? |
Potențial de ionizare |
20 kJ/mol |
Astatinul este un element chimic radioactiv din grupul halogenilor, produs al unor reacții nucleare. Fiind obținut, până în prezent, numai în cantități foarte mici, proprietățile sale nu sunt încă bine cunoscute. Se știe că se aseamănă mai mult cu iodul. Este cel mai rar element de pe Terra. Acesta se gaseste numai in scoarta terestra in cantitati foarte mici (69 mg)
Descoperire
In anul 1931, un grup de chimisti condusi de catre F. Allison a raportat detectia unui element chimic necunoscut inaintea iodului in tabelul perioadic. Initial, Numele acestuia a fost propus sa fie alabamin, dupa statul Alabama, insa cererea lor a fost refuzata. Elementul a fost produs pentru prima oara la Universitatea din California in anul 1940 de catre Dale R. Corson, K.R. Mackenzie si Emilio Segre (un fizician italian care sintetizase tehnetiu ulterior). Cu toate ca descoperirea lor a fost raportata, acestia nu si-au putut desfasura proiectul de cercetare datorita Celui De-al Doilea Razboi Mondial si a cererilor Proiectului Manhattan, care au distras munca lor inspre fabricarea armelor atomice. Doar in anul 1947 au putut numi elementul chimic descoperit de ei astatin.