Americiul este un element chimic sintetic din sistemul periodic al elementelor cu simbolul Am și numărul atomic 95. Este un metal radioactiv din seria actinidelor. El a fost cel de-al patrulea element transuranic descoperit, fiind obținut prin bombardarea plutoniului cu neutroni și numit după continentul America, prin analogie cu europiul (acestea două fiind și singurele denumite după continente).

Descoperire

Americiul a fost sintetizat pentru prima oară de Glenn Seaborg, Leon Morgan, Ralph James și Albert Ghiorso la sfârșitul anului 1944 la Laboratul de Metalurgie al Universității din Chicago (cunoscut acum ca Argonne National Laboratory). Echipa de cercetători a obținut izotopul Am supunând Pu la reacții succesive de capturare de neutroni într-un reactor nuclear . S-a obținut astfel Pu și apoi Pu, care s-a dezintegrat în Am prin dezintegrare beta. Seaborg a obținut brevetul de invenție SUA nr. 3156523 pentru "Elementul 95 și metoda de producere a acestuia".

Descoperitorii americiului au ales un mijloc neconvențional de anunțare a reușitei lor: în timpul unui spectacol de radio american pentru copii, numit Quiz Kids, emis la data de 11 noiembrie 1945. Omul de stiință invitat era un chimist de 33 de ani, pe Nume Glenn T. Seaborg, care lucrase la un program atomic strict secret de a produce două noi elemente chimice, curiumul și americiul. Americiul a ieșit la iveală ca o parte a proiectului Alianței de dezvoltare a armelor nucleare, așa că descoperirea acestuia a fost secretizată până la sfârșitul Celui De-al Doilea Război Mondial. Existența sa a fost anunțată cu câteva zile după emisie, iar în anul următor Seaborg propune Numele de Americiu, după continentul unde a fost produs.

Izotopi

Sunt cunoscuți 18 radioizotopi ai americiului, cu greutăți atomice de la 231,046 unități (Am) până la 249,078 unități (Am). Cei mai stabili sunt Am cu un timp de înjumătățire de 7370 ani și Am cu un timp de înjumătățire de 432,2 ani, toți ceilalți izotopi având timpi de înjumătățire mai scurți de 51 de ore, iar majoritatea chiar mai scurți de 100 de minute. De asemenea, elementul are 8 metastări, cea mai stabilă fiind Am (cu un timp de înjumătățire de 141 ani).

Caracteristici

Americiul pur este alb-argintiu, lucius, dar în aer uscat, la temperatura camerei, se întunecă și își pierde luciul. Este mai deschis la Culoare decât plutoniul sau neptuniul. Americiul este mai maleabil decât neptuniul sau uraniul. Intensitatea emisiei alfa a americiului 241 este de cca. trei ori mai mare decât cea a radiului. În cantități mai mari, americiul 241 emite radiații gama intense care pot duce la probleme de iradiere pentru cei care manipulează elementul. Masa critică pentru americiul 241 este de aproximativ 60 kg, deci considerabil mai mare decât cea a izotopilor de plutoniu sau de uraniu, astfel încât este puțin probabilă folosirea sa pentru realizarea de arme atomice.

Aplicații

Americiul poate fi produs în cantități de câteva kilograme, având și unele aplicații practice. Astfel, o mică (0,2 mg) cantitate de americiu 241 este folosită într-un tip de detector de fum ca sursă de radiație ionizantă. De asemenea, americiul 241 este utilizat ca sursă portabilă de raze gama pentru aparate radiologice. Cea mai mare parte a americiului 241 produs în lume este însă folosită pentru obținerea de Cm ca etapă intermediară pentru obținerea de Pu.

Americiul 242 este un emițător de neutroni și este ca atare utilizat uneori în radiografia cu neutroni. Acest izotop este însă prea scump pentru a fi produs în cantități utilizabile.