Californiu

izo	AN	[[Timp de înjumătățire]]	MD	ED MeV	PD
Cf	{sin.}	334 zile	α FS	6,361 -	Cm -
Cf	{sin.}	351 ani	α FS	6,295 -	Cm -
Cf	{sin.}	13,1 ani	α FS	6,128 -	Cm -
Cf	{sin.}	898 ani	α	6,176	Cm
Cf	{sin.}	2,645 ani	α FS	6,217 -	Cm -
Cf	{sin.}	17,81 zile	α β	6,124 0,285	Cm Es
Cf	{sin.}	60,5 zile	α FS	5,926 -	Cm -

Unități în SI, la TPS.

Istoric

Californiul a fost obținut pentru prima dată în 1950, la University of California, Berkeley de către o echipă formată din Stanley Thompson, Kenneth Street, Jr., Albert Ghiorso și Glenn Seaborg, descoperirea fiind anunțată în data de 17 martie 1950.

Pentru a produce californiu, cercetătorii au bombardat o țintă de curiu 242, cu masa de ordinul microgramelor, cu particule alfa de 35 MeV, obținând atomi de californiu 245 și neutroni liberi.

izotopi">izotopi

Au fost identificați 19 izotopi ai californiului, cu mase atomice cuprinse între 237,062 unități (Cf) până la 256,093 unități (Cf),.cei mai stabili fiind Cf cu un timp de înjumătățire de 898 ani, Cf cu un timp de înjumătățire de 351 ani și Cf cu un timp de înjumătire de 13 years. . Toți ceilalți izotopi au timpi de înjumătățire mai scurți de 2,7 ani, iar majoritatea chiar mai scurți de 20 minute.

Cf se obține prin dezintegrarea beta a Bk, iar majoritatea celorlalți izotopi sunt obținuți prin bombardarea intensă a berkeliului cu neutroni într-un reactor nuclear.

Caracteristici și utilizări

Californiul este solubil în acizii minerali și este antrenat de fluoruri și oxalați insolubili

Până în prezent au fost obținuți și studiați doar câțiva compuși ai californiului, între care oxidul de californiu (Cf₂O₃), triclorura de californiu (CfCl₃) și oxiclorura de californiu (CfOCl). Deși californiul poate avea valența II, III sau IV, singurul ion de californiu stabil în soluții apoase este cationul de californiu(III).

Californiul nu are nici un rol biologic.

Californiul nu se găsește în stare naturală pe Pământ, însă este posibil ca acest element să existe în alte zone din univers, existând ipoteza (controversată) a existenței de californiu 254 în supernove , .

Cf are o radioactivitate foarte intensă și deci este foarte periculos (un microgram poate emit spontan 170 milioane neutroni pe minut) .

În octombrie 2006 s-a anunțat că la Dubna, în Rusia, s-a reușit producerea elementului ununoctiu (număr atomic 118, cel mai greu element descoperit vreodată) prin bombardarea unor atomi de californiu 249 cu ioni de calciu 48, .

În general, californiul este prea dificil de produs pentru a avea utilizări practice pe scară largă, însă există câteva arii de aplicare datorate radioactivității sale (fiind folosit aproape exclusiv californiul 252):

sursă de neutroni pentru reactoare nucleare
surse portabile de neutroni pentru prospectarea zonelor aurifere sau argintifere sau a zăcămintelor de petrol
tratamentul unor tumori pe creier, în cazurile în care alte surse de radiație sunt ineficiente

Californiul 251 are o masă critică foarte redusă și o durată de iradiere a mediului scurtă în comparație cu elementele radioactive folosite curent pentru arme nucleare. Acest fapt a dus la ipoteza posibilității utilizării sale pentru "bombe nucleare de buzunar". Este însă foarte greu – și foarte costisitor – să se realizeze o bombă cu californiu 251 care să cântărească mai puțin de 2 kg .